Imamul Hussein (as) a spus: ''Nu am pornit la drum pentru a semăna revoltă, a aduce asuprire sau din aroganță. Am pornit la drum pentru a reforma națiunea bunicului meu. Îmi doresc să aduc ceea ce este bine, să răspândesc evlavia și să împiedic păcatele și nedreptățile. Intenționez să urmez calea arătată de tatăl și bunicul meu...''    
Results 1 to 9 of 9

Thread: Totul despre sarbatorile evreiesti

  1. #1

    Totul despre sarbatorile evreiesti

    Jewish Education Network- articol


    ~PESACH~
    Una dintre sarbatorile evreiesti cele mai respectate, Pesach este o sarbatoare de origine biblica care marcheaza sfarsitul sclaviei evreilor in Egipt, acum peste 3000 de ani, si nasterea natiunii evreiesti. Este o sarbatoare de opt zile, care include doua zile speciale de sarbatoare la inceput si doua la sfarsit. In timpul celor opt zile mancam matzah si ne abtinem de la toate produsele facute cu drojdie, pentru a comemora painea nedospita pe care au mancat-o evreii cand au plecat din Egipt, deoarece nu au avut timp sa lase aluatul sa creasca. Toata mancarea dospita din casa trebuie cautata si vanduta sau distrusa inainte de inceperea sarbatorii. In primele doua seri de Paste, se tine un Seder in timpul caruia se repovesteste istoria evreilor care au plecat din Egipt pentru a-si obtine libertatea. Aceasta poveste se citeste din Haggadah, o culegere de pasaje din Torah si din scrierile rabinilor, care descriu exodul din Egipt. In timpul Sederului, se beau patru pahare de vin si se mananca marror, ierburi amare.

    Marile personalitati care au pus bazele spirituale ale poporului evreu sunt Avraham si Sarah, fiul si nora lor, Isaac si Rebecca, si fiul si nurorile acestora, Iacob, Rachel si Leah.

    Din Iacob, Rachel si Leah s-a dezvoltat o familie de 70 de persoane care, in urma unei foamete in Israel, a fost fortata sa se refugieze in Egipt. Aici, aceasta familie a crescut si a prosperat intr-o asemenea masura incat evreii au ajuns sa fie priviti ca o amenintare de catre gazdele lor egiptene. Respectul si admiratia acestora s-au transformat in ura si,in final, intr-un program organizat de sclavie si opresiune. Dupa o serie de amenintari ale lui Moise neluate in seama de catre Faraon, amenintari care au avut ca rezultat cele Zece Plagi, Dumnezeu a eliberat o natiune, provenuta dintr-o familie care avea la origine 70 de persoane. Sapte saptamani mai tarziu, aceasta natiune nou creata primea Tora pe Muntele Sinai.

    In timpul unei mese speciale de Pesach, numita Seder, se citeste Haggadah. Haggadah este povestea nasterii evreilor ca popor. Ea trateaza in principal evenimentele din Egipt, care au dus de la sclavie la libertate, dar acopera si intreaga perioada de la Avraham la daruirea Torei pe Muntele Sinai. Se poate spune ca Haggadah este certificatul nostru national de nastere. Mai mult decat un document istoric, ea vorbeste despre idealuri si valori care constituie esenta constiintei si identitatii noastre nationale.

    Cuvantul haggadah inseamna a spune sau a relata. Haggadah este o naratiune vie, asezata in contextul unui dialog intre parinti si copii. Pesach, cu Haggadah in centru, spune fiecarui evreu trei lucruri: cine este, de unde a venit si ce reprezinta.

    Mesajul inerent in Haggadah este ca identitatea si continuitatea evreiasca se bazeaza pe incurajarea copiilor de a pune intrebari - si pe pregatirea parintilor de a da raspunsuri logice si competente. In iudaism, a fi erudit, invatat si intelept nu este un scop in sine, ci este un mod de viata.

    Cuvantul "Pesach" poate fi despartit in doua cuvinte: Peh (gura) si Sach (a vorbi). Aceasta aminteste ca desi porunca de a aminti de Exod se aplica "in fiecare zi de viata" (Deuteronomul 16:3), totusi, de Pesach nu este de ajuns sa se aminteasca, ci trebuie sa fie spusa povestea exodului si evreii sa "vorbeasca" despre ea pe indelete.

    ~Shabbat~
    Spre deosebire de sarbatorile care au loc intr-o zi fixa a lunii, Shabbatul nu este legat de ciclul lunii. El vine in fiecare a saptea zi pentru a comemora odihna lui D-zeu dupa ce a creat lumea. Importanta Shabbatului nu este cu nimic diminuata de frecventa lui. De fapt, regularitatea lui ii mareste sfintenia. Este mai presus decat toate celelalte sarbatori in afara de Yom Kippur, Ziua Rascumpararii.

    Shabbatul este mentionat in Cele Zece Porunci. S-a spus despre el ca reprezinta cea mai importanta lege sociala din istoria omenirii. Stramosii nostri si-au dat seama ca nimeni nu poate continua sa produca fara odihna. Fara Shabbat, care este punctul culminant al muncii lor, oamenii si-ar pierde respectul de sine, demnitatea si chiar dorinta de a munci.

    Romanii nu si-au dat seama cat de avansata era institutia Shabbatului. Ei ii ridiculizau pe evrei pentru ca isi iroseau a saptea parte din viata in lenevie. Shabbatul intervenea de asemenea in institutia sclaviei. Stapanul nu avea control total asupra sclavului; cel putin pentru o zi sclavul depinde de dorinta lui Dumnezeu si nu de cea a stapanului.

    Totusi, valoarea intrinseca a Shabbatului merge mult mai departe decat abtinerea de la lucru. Omul este indemnat sa "isi aminteasca de ziua de Shabbat pentru a o tine sfanta." El trebuie sa o dedice scopurilor spirituale, sa foloseasca cat mai bine aceasta perioada de odihna fizica prin a se inalta spiritual si intelectual. El trebuie sa o plaseze pe o alta dimensiune decat celelalte zile de munca - pentru rugaciune, bucurie si odihna.

    Multiplele interdictii legate de Shabbat au ca intentie sa protejeze spiritualitatea zilei si nu sa creeze o atmsfera solemna pentru evreul practicant. Rabinii au stabilit ca de Shabbat nu se fac inmormantari; doliul se intrerupe pentru ca bucuria Shabbatului sa nu fie diminuata nici macar in momente de durere. Confortul si placerea sunt o parte a respectarii Shabbatului. Evreul este chemat sa sfinteasca Shabbatul mancand mancaruri alese si purtand hainele sale cele mai bune. Este o zi cand atat trupul cat si sufletul iau parte la bucurie.

    Shabbatul este marcat de cantece speciale si slujbe speciale in sinagoga vineri seara si sambata dimineata. Vineri seara se recita kiddush-ul pe vi, atat la sinagoga cat si la masa de Shabbat. In fiecare saptamana seciteste un fragment din Tora anume desemnat pentru Shabbatul respectiv.

    Acasa, Shabbatul este de obicei inaugurat de mama, care aprinde lumanarile chiar inainte de apusul soarelui. In familiile traditionale, tatal recita kiddushul, binecuvanteaza copiii si recita un pasaj din Biblie in onoarea femeii curajoase. Painea impletita de Shabbat (hallah), mancarurile speciale, fata de masa alba si cantatul de zemirot (cantece) ajuta la sporirea spiritualitatii zilei.

    La sfarsitul Shabbatului se desfasoara o ceremonie de despartire numita havdalah. Ne luam ramas bun de la Shabbat, cu gust de vin, aroma de mirodenii si lumina unei lumanari impletite.

    ~Yom Hashoah (Ziua Memoriala a Holocaustului)~
    Ziua memoriala a Holocaustului este comemorata in Israel pe data de 27 a lunii ebraice Nissan. Printr-o hotarare a Knessetului israelian din 1951, a fost aleasa aceasta zi care cade intre data revoltei din ghetoul Varsoviei, inceputa in prima zi de Pesach, si Ziua memoriala a Israelului pentru soldatii morti in luptele pentru statul Israel. Ziua Holocaustului cade in perioada traditionala de doliu a numaratorii de Omer.

    In 1959, Knessetul a aprobat o lege pentru Ziua amintirii Holocaustului si a eroismului, prin care devenea obligatorie comemorarea in ceremonii publice a victimelor Holocaustului si ale revoltelor din ghetouri. In 1961, un amendament la aceasta lege a stipulat ca toate localurile publice vor fi inchise atat in ajunul, cat si in ziua Holocaustului. In afara Israelului, Ziua amintirii Holocaustului este de obicei comemorata pe 19 aprilie, ziua in care, dupa calendarul crestin, a inceput revolta din ghetoul Varsoviei.

    In Israel, in ajunul Zilei Holocaustului, ceremonia principala este televizata de la memorialul Yad Vashem din Ierusalim. A doua zi, la 10 dimineata, sirenele suna timp de doua minute in toata tara. In timp ce sirenele suna, intregul sistem0 de transport se opreste. Oriunde s-ar afla, soferii isi opresc masinile, se dau jos si stau in tacere in pozitie de drepti. Este un moment solemn pe care nimeni nu il uita.

    Majoritatea cimitirelor mari din Israel au placi comemorative speciale pentru victimele Holocaustului. Cateodata memorialele sunt dedicate anumitor orase sau anumitor comunitati evreiesti care au fost exterminate de nazisti. In unele cazuri, oameni care sunt inmormantati in Israel au cerut ca numele rudelor sau membrilor familiilor lor ucisi in Holocaust sa fie inscrise pe laturile pietrelor lor de mormant, ca un fel de memorial personal.

    Last edited by al_hiyam; 02-19-2011 at 09:44 PM.

  2. #2
    ~Yom HaZikaron (Ziua Amintirii)~
    Este comemorata pentru cei care au cazut in timpul serviciului activ in fortele armate israeliene. Aceasta zi solemna este pe 4 Iyar, cu o zi inainte de Ziua Independentei. Incepe la apusul soarelui si se termina a doua zi la rasaritul stelelor care marcheaza ajunul Zilei Independentei. Se aprind lumanari comemorative in baze militare, scoli, sinagogi, locuri publice si in locuinte particulare.

    Steagurile sunt ridicate numai pana la jumatatea catargului pe tot cuprinsul tarii. In tot decursul zilei soldatii servesc ca garzi de onoare la memorialele militare din toate localitatile si orasele. Familiile celor cazuti participa la ceremonii memoriale la cimitirele militare.

    Comemorarile de Yom HaZikaron incep oficial la ora 8 seara cu o ceremonie la zidul de vest din Ierusalim. Presedintele Israelului si Comandantul General al armatei tin de obicei discursuri la ceremonie. Toate cinematografele si alte locuri de amuzament sunt inchise.

    Sirena suna la 11 dimineata timp de doua minute, iar ceremoniile au loc la 42 de cimitire militare unde vorbesc ministrii din guvern si membrii ai Knessetului. Rabinatul israelian a desemnat rugaciuni speciale atat pentru Shabbatul dinaintea Zilei memoriale a Holocaustului, cat si pentru Yom HaZikaron.

    In dimineata zilei de 9 mai 2000, s-au tinut ceremonii memoriale in 42 de cimitire memoriale din toata tara pentru cei 19109 de soldati israelieni cazuti. O ceremonie speciala a avut loc la cimitirul militar Mt. Herzl din Ierusalim pentru cei peste o mie de politisti si graniceri morti. Pentru prima oara, au fost comemorati si civilii care au fost omorati in atacuri teroriste palestiniene incepand din 1948.

    Aceasta zi memoriala se incheie cu aprinderea ceremoniala a unei torte in ajunul Zilei Independei.

    ~Yom Ha'atzmmut~
    Ziua Independentei Israelului este sarbatorita pe 5 Iyyar dupa calendarul iudaic. In aceasta zi, in anul 5708 (14 mai 1948) a fost infiintat statul Israel. Aceasta zi a cazut anul acesta la data de 10 mai 2000.

    Ceremoniile din ajunul Zilei Independentei incep cu aprinderea tortei la Mt. Herzl. A doua zi, presedintele ii primeste la resedinta sa pe cei mai remarcabili soldati din acel an si are loc Concursul international al Bibliei. In multe sinagogi din toata tara si din lume se recita rugaciuni speciale de multumire si se tin mese festive si serbari pentru a comemora reinfiintarea dupa 1900 de ani a statului Israel pe pamantul Israelului.

    Imediat dupa lasarea intunericului in ajunul Zilei Independentei se poate vedea si auzi prima salva de artificii pe cerul Israelului. Acestea dureaza pana tarziu in noapte. Aproape fiecare oras din Israel ridica o scena sau o platforma unde dau concerte cei mai buni cantareti israelieni. Dupa aceea se danseaza pana la orice ora din noapte.

    Atmosfera este foarte festiva. Cu cateva zile inainte de sarbatoare, municipalitatile si orasele decoreaza stalpii de pe strada cu steaguri israeliene. Intersectiile sunt acoperite cu steaguri si luminite decorative, la balcoane se atarna steaguri israeliene, iar pe masini se atarna stegulete. Steagurile se vand peste tot, iar vanzatorii stradali le vand in tot felul de forme si dimensiuni.

    Ziua Independentei este o zi speciala in sine. Israelienii sarbatoresc Ziua Independentei in multe feluri. Unii se scoala devreme in dimineata Zilei Independentei pentru a pleca in excursie cu familia. Numeroasele parcuri si rezervatii naturale ale Israelului sunt pline de oameni. Peste tot se raspandeste fum de la gratare. Puteti gasi oameni la picnic si pe micile portiuni de iarba de pe marginea soselei.

    Festivitatile din Ziua Independentei sunt inaugurate oficial in ajunul sarbatorii printr-o ceremonie de stat pe muntele Herzl din Ierusalim. Se aprind douasprezece torte care simbolizeaza cele douasprezece triburi ale Israelului. Este o mare onoare sa fii ales purtator de torta pentru a aprinde una din aceste torte.

    Omer inseamna in ebraica paiele care raman dupa ce se strange recolta. Numaratoarea de Omer se refera la numararea zilelor dintre a doua zi de Pesach si Shavuot, ceea ce reprezinta o perioada de sapte saptamani. Aceasta perioada de sapte saptamani este sezonul de recoltat in Israel. In cele patruzeci si noua de zile ale acestei perioade cunoscuta sub numele de Omer, fiecare zi este numarata cu glas tare in timpul serviciului de seara. In cea de-a cincizecea zi se serbeaza Shavuot.

    Desi s-ar putea crede ca perioada recoltei este un timp al bucuriei, in viata evreieasca Omer este considerat o perioada de semi-doliu, pentru ca in aceasta perioada au fost ucisi soldatii evrei care au luptat in revolta lui Bar Kokhba impotriva Romei intre anii 132 si 135 i.e.n. In mod traditional, in aceasta perioada evreii nu se tund si nici nu se oficiaza casatori, cu exceptia sarbatorii de Lag Ba'Omer.

    ~Lag ba'omer~
    Lag Ba'Omer se sarbatoreste dupa data ebraica a Zilei Independentei Israelului si inainte de Ziua Ierusalimului. Acesta cade in a treizeci si treia zi din numaratoarea de Omer, numarand din a doua zi de Pesach pana la Shavuot, care corespunde cu cea de-a optsprezecea zi a lui Iyar. In acest an a corespuns datei de 23 mai, iar festivitatile au avut loc luni seara, in ajun de Lag Ba'Omer.

    In conformitate cu Talmudul, 24 de mii de discipoli ai rabinului Akiva au murit in perioada dintre Pesach si Shavuot intr-o revolta impotriva ocupatiei romane. Omorurile au incetat in ziua de Lag Ba'Omer care a devenit sarbatoare. Rabinul Akiva a fost un sustinator al lui Shimon Bar Kokhba care conducea o revolta a evreilor impotriva ocupatiei romane. Romanii au inabusit revolta si principalii soldati ai lui Bar Kokhba au fost ucisi, inclusiv mii dintre studentii rabinului Akiva.

    Lag Ba'Omer a devenit o sarbatoare speciala pentru studentii de la studii rabinice si a fost chiar numita "serbarea savantului." Pentru a sarbatori Lag Ba'Omer, se aprind focuri de tabara in locuri deschise, iar copiii si studentii fac excursii la tara. In plus, de Lag Ba'Omer se fac nunti, ceea ce intareste caracterul festiv al acestei sarbatori.

    Lag Ba'Omer este si aniversarea mortii lui Shimon Bar Yochai, considerat a fi autorul Zoharului (o importanta carte evreieasca). Ceremonii speciale se tin in satul Meron din Israel, langa Safed, unde este inmormantat Shimon Bar Yochai. Acolo se aduna mii de oameni, cu cantece si dansuri.

    ~Yom Yerushalim~
    Se sarbatoreste pe 28 a lui Iyar . Acesta este dupa calendarul iudaic data cand orasul vechi al Ierusalimului a fost eliberat in timpul Razboiului de Sase Zile din 1967. Rabinul Menachem Hacohen, care este in prezent Mare Rabin in Romania, a participat la batalia care a dus la eliberarea orasului vechi al Ierusalimului in 1967. Yom Yerushalim reprezinta de asemenea cei 3000 de ani de cand Ierusalimul este capitala evreilor.

    Este uneori greu sa explici unicitatea Ierusalimului pentru poporul evreu. Israelul nu poate exista
    fara Ierusalim. Este inima natiunii si a religiei iudaice. Regele David a facut din Ierusalim capitala evreilor acum 3000 de ani.

    ~Shavuot~
    Shavuot se sarbatoreste in a sasea zi a lunii ebraice Sivan..

    Shavuot nu este la fel de bine cunoscuta ca alte sarbatori evreiesti cum ar fi Pesach sau Yom Kippur, desi ea sarbatoreste momentul daruirii Torei (Biblia ebraica), - cel mai important eveniment din istoria evreilor. Talmudul ne invata ca evreii au primit Cele Zece Porunci pe 6 Sivan, adica de Shavuot. Pentru a celebra primirea Torei, evreii religiosi petrec toata noaptea de Shavuot invatand despre iudaism.

    In Ierusalim, zeci de mii de evrei care au studiat Torah toata noaptea de Shavuot merg la rasaritul soarelui la Kotel (Zidul Plangerii) pentru slujba de dimineata. In 1967, dupa ce orasul vechi al Ierusalimului a fost recucerit, aproximativ 200 de mii de evrei au vizitat de Shavuot Zidul Plangerii. In mod traditional, casa si sinagoga sunt decorate de Shavuot cu plante si flori. In plus, traditia cere ca in prima zi de Shavuot sa se faca o masa festiva cu produse lactate.

    De Shavuot se obisnuieste sa se citeasca in sinagoga Cartea lui Ruth. Aceasta pentru ca evenimentele relatate in aceasta carte au avut loc in timpul secerisului.

    Pentru o persoana care s-a convertit la iudaism, adica cineva care a venit din alt popor pentru a duce o viata evreieasca, comportamentul lui Ruth este exemplar. Desi soacra sa Naomi a avertizat-o ca s-ar putea sa nu se mai poata recasatori dupa moartea sotului ei evreu si desi a sfatuit-o sa duca o viata "normala," Ruth decide sa-si abandoneze casa, cultura si siguranta pentru a se alatura poporului evreu.

    Ruth nu se poate astepta nici macar la o existenta cat de cat confortabila - ci doar la o viata anevoioasa cu soacra ei . Puritatea scopului ei a fost rasplatita prin obtinerea unei pozitii cheie in istoria evreilor: Ruth a fost strabunica regelui David si ca atare, o veriga in lantul catre Mesia. Ruth, ca suprem exemplu de persoana care se converteste, este potrivita ca inspiratie pentru Shavuot. La fel cum ea incerca sa se apropie de Dumnezeu alegand Torah si viata in sanul poporului evreu, fara alte motive ascunse, tot asa putem fi isi noi nspirati sa ne reinnoim devotamentul fata de poporul evreu si fata de Torah.

  3. #3
    ~Tisha BeAv~
    Sau ziua de 9 a lunii Av este punctul culminant al unei perioade de doliu care incepe cu Shivasar Betamuz sau 17 Tamuz. Shivasar Betamuz a fost ziua cand zidurile Ierusalimului au fost strapunse de catre romani in anul 70 e.n., in timpul celui de-al doilea templu. Aceasta zi este ea insasi o zi de post, incepand la rasaritul soarelui si terminandu-se la apus. Dupa ce au patruns, romanii au pradat si distrus orasul timp de trei saptamani pana cand in final, pe 9 Av, au dat foc Templului. De atunci, evreii au tinut aceste trei saptamani ca perioada de doliu in care nu se fac nunti si nu se asculta muzica live. Doliul se intensifica in timpul ultimelor 9 zile cand evreii nu se tund, nu mananca carne si nu beau vin (cu exceptia Shabbatului), nu fac activitati al caror singur scop este placerea (ca de exemplu inotul) si nu poarta haine noi, proaspat spalate.

    Tisha BeAv sau 9 Av este considerata ziua de doliu si de suferinta a poporului evreu. Ziua are aceasta semnificatie in principal pentru ca distrugerea ambelor Bietai Mikdashim (Temple) din Ierusalim a avut loc in aceasta zi. Templele erau centrul statului evreu. Nu erau numai un simbol al identitatii si unitatii nationale, erau punctul focal al legaturii cu Dumnezeu al Benei Yisroel. Templul era locul unde se faceau toate ritualurile si sacrificiile, locul unde preotii (Kohanim) isi desfasurau serviciul catre Dumnezeu si locul unde toti evreii se duceau de cel putin trei ori pe an, de sarbatorile cele mari Pesach, Shavuout si Sukkot. Dupa cum spune traditia, spiritul lui Dumnezeu va cobori in Templu, in inima Israelului.

    Distrugerea primului Templu de catre Nabucodonosor, regele Babilonului, in 586 i.e.n. a inaugurat o perioada de 70 de ani de exil in Babilon. Distrugerea de catre romani a celui de-al doilea Templu in 70 e.n. a dus la exilul si ratacirea in care evreii se mai afla si astazi. Se spune ca toate suferintele noastre incepand de atunci sunt rezultatul acestui exil, si dupa traditie, distanta care exista cum intre Dumnezeu si poporul evreu este rezultatul faptului ca Templul nu mai exista. De atunci, evreii se roaga in fiecare zi pentru venirea lui Mesia, care sa ii aduca pe toti evreii inapoi in Israel, sa reconstruiasca Templul si sa le redea evreilor starea lor originala de apropiere de Dumnezeu. Tot ce a mai ramas din Templu este zidul exterior de vest sau Kotel Hamaravi. Kotel-ul este acum cel mai sfant loc pentru iudaism, unde se aduna milioane de oameni. Kotel-ul si intregul Ierusalim au fost recapturate de Israel in Razboiul de 6 Zile din 1967.

    Si alte calamitati au avut loc de Tisha BeAv. Radacina suferintei este "Chet Ha Meraglim," sau pacatul spionilor, asa cum este mentionat in Biblie, comis de evrei pe cand se perindau prin desert. Dupa cum spune povestea, evreii au trimis spioni in Israel pentru a "face un tur de orizont." Cand s-au intors spionii, zece din cei doisprezece au spus ca desi tara este extrem de roditoare, evreii nu vor putea sa o cucereasca pentru ca locuitorii ei sunt prea puternici. Evreii au crezut acest raport si au inceput sa se planga ca au fost scosi din Egipt. Pentru ca nu au dovedit credinta in Dumnezeu, Dumnezeu a hotarat ca evreii vor colinda prin desert inca patruzeci de ani si nu vor intra in tara decat atunci cand o noua generatie se va fi nascut. In conformitate cu traditia, noaptea aceea a fost Tisha BeAv. Dumnezeu a spus: pentru ca in noaptea asta ati plans fara motiv, in viitor veti avea motive sa plangeti in aceasta noapte.

    De asemenea, evreii au fost alungati din Anglia in 1290 de Tisha BeAv si una dintre cele mai mari tragedii ale evreilor, expulzarea evreilor din Spania, a avut loc tot atunci. Multe atrocitati ale nazistilor au fost infaptuite de Tisha BeAv si Franz Ferdinand, arhiducele de Austria, a fost asasinat in 1914 de Tisha BeAv, scanteia care a pornit primul razboi mondial si a condus indirect la al doilea razboi mondial si la ridicarea nazismului.

    De aceea, rabinii au comemorat Tisha BeAv ca zi de post, a doua ca importanta numai dupa Yom Kippur. Ziua serveste nu numai la a comemora evenimentele care s-au intamplat pe Tisha BeAv, dar este si ziua oficiala de doliu a poporului evreu pentru diferitele pogromuri si dezastre care s-au abatut asupra noastra. Postul dureaza o zi intreaga, de seara pana seara, incepand de la apusul soarelui. Pe langa postit, este interzis si sa se bea, sa se faca baie, sa se poarte pantofi de piele, sa se poarte machiaj sau sa se intretina relatii sexuale. Femeile insarcinate, mamele care alapteaza si persoanele grav bolnave nu trebuie sa posteasca, ci sa manance ceea ce au nevoie. Nu se obisnuieste sa ti saluti prietenii pe strada, sa spui buna dimineata sau sa trimiti cadouri. Este un obicei ca pana la pranz de Tisha BeAv sa nu se stea pe scaune de marime normala, ci pe podea, si sa se doarma intr-o pozitie mai putin confortabila, de exemplu, fara perna. Pentru ca ziua este de doliu nu trebuie sa se dea nici un fel de semne de bucurie. De fapt, Tefillin, accesoriile din piele care contin pasaje din Biblie si care se poarta in mod traditional in timpul serviciului de dimineata, se poarta acum in timpul celui de dupa-amiaza. Purtarea acestora este considerata a fi un semn de bucurie si deci nu pot fi purtate decat dupa-amiaza cand se spune ca doliul se domoleste. Studiul Torei este de asemenea interzis, cu exceptia anumitor pasaje care sunt considerate deosebit de dureroase precum Iyov (Iov) si Eycha (Lamentatiile).

    In seara de Tisha BeAv se tine o masa speciala, numita Seuda Hmafseket (o masa de oprire????). Se obisnuieste sa se manance oua, o mancare evreieasca traditionala pentru doliu in aceasta perioada. Masa nu este una vesela. In mod ideal, nu se mananca decat un singur fel de mancare gatita, restul mesei constand din produse lactate, fructe si legume.

    In noaptea de Tisha BeAv, ne adunam la Shul pentru a citi Eycha, cartea lamentatiilor, care, dupa cum spune traditia a fost scrisa de catre profetul Ieremia imediat dupa distrugerea Templului. Cartea este o elegie plina de durere care deplange distrugerea Templului, a Ierusalimului si a poporului evreu. Cartea spune povesti sfasietoare despre femei care au fost obligate sa manance corpurile copiilor lor morti si despre un Israel abandonat de toti prietenii si aliatii sai, lasat ca o vaduva pe marginea drumului. Ieremia petrecuse ani intregi rugandu-i pe evrei sa-si imbunatateasca comportamentul, avertinzandu-i ca Dumnezeu ii va pedepsi amarnic pentru abaterile lor. Acestia nu au ascultat si, in final, tot ce a putut face Ieremia a fost sa deplanga pierderea. Cartea se citeste pe o melodie trista, de obicei fiecare capitol de catre alta persoana. Se citeste in timp ce congregatia sta pe podea iar persoana care citeste se afla in mijlocul lor.

    In ziua urmatoare, la Shul, congregatia citeste din Kinot. Kinot sunt elegii despre distrugerea Templului si despre multe alte calamitati care s-au abatut asupra poporului evreu pe parcursul lungii noastre istorii. O kina foarte impresionanta face reflectii asupra diferentei dintre gloria poporului evreu la iesirea din Egipt si dureroasa lor mizerie atunci cand au fost exilati din Ierusalim. Aceasta kina, cantata de catre congregatie, se termina cu speranta bucuriei pe care o vom simti la intoarcerea la Ierusalim. Recent a fost adaugata o kina in amintirea Holocaustului. In timpul acestei zile, multi evrei isi petrec timpul reflectand asupra suferintelor poporului lor. Un mod simplu de a face acest lucru este vizionarea unei casete video despre Holocaust, cum ar fi Lista lui Schindler.

    Totusi, exista o traditie care spune ca Tisha BeAv va fi intr-o zi transformata "Mi Yagon LeSimcha," din tristete in bucurie. In Talmud (cartile evreiesti ale legilor rabinice,) aceasta zi se numeste Moed sau o sarbatoare cu bucurie. Traditia spune ca Mesia se va naste in aceasta zi. Spiritul optimist se mentine pe tot parcursul zilei in timp ce il rugam pe Dumnezeu sa ne readuca la felul cum erau lucrurile inainte. Acest spirit este cuprins in urmatoarea poveste, scrisa in Talmud.

    Rabinul Galmiel, rabinul Elazer Ben Azariah, rabinul Yehoshua si rabinul Akiva au mers la Ierusalim. Cand au ajuns pe muntele Tzofim, si-au rupt hainele. Cand au ajuns la muntele unde se afla Templul, au vazut o vulpe iesind din locul Sfinteniei Sfinteniilor (centrul si partea cea mai sfanta a Templului). Au inceput sa planga, dar rabinul Akiva a inceput sa rada. L-au intrebat: De ce razi? Si el a spus: De ce plangeti? Ei au raspuns: "Este scris despre acest loc: Si strainul care se va apropia de acest loc va muri! Acum vulpile haladuiesc in el - sa nu plangem oare?" El a raspuns: "De asta rad. Biblia spune: Si o sa-i chem ca martori de incredere pe Uriah Cohen si pe Zechariah Ben Yevarechiah." Care este legatura intre Uriah si Zechariah? Uriah a trait in timpul primului Templu si Zechariah in timpul celui de-al doilea Templu. Scriptura a legat profetia lui Zechariah de profetia lui Uriah. S-a spus despre Uriah "Astfel, din cauza ta, Zionul va fi arat a un ogor, Ierusalimul va pustiu si muntele Templului va fi ca o padure." In Zecharia se spune: "Barbati si femei in varsta vor mai sta inca pe strazile Ierusalimului." Inainte sa se implineasca profetia lui Uriah, ma temeam ca profetia lui Zechariah nu se va implini. Acum ca ea s-a implinti, stiu ca profetia lui Zechariah se va implini si ea. Si ei au raspuns: Akiva, ne-ai adus alinare! Akiva, ne-ai adus alinare!

    Shabbatul care urmeaza dupa Tisha BeAv se numeste Shabbat Nachamu sau Shabbatul consolarii, care inaugureaza o perioada de consolare menita sa aline durerea si doliul prin care tocmai am trecut. Se citeste o portiune din Biblie care spune: "Consolati-va, consolati-va, voi, poporul Meu, va spune Dumnezeul vostru."

  4. #4
    ~Tu BeAv~
    Sau 15 Av este celebrat ca o sarbatoare minora din mai multe motive. In primul rand, in fiecare dintre cei 40 de ani in care evreii au pribegit prin desert, au murit cate 15000 de evrei pentru ca la sfarsitul celor 40 de ani, inainte de a intra in tara, sa fi murit toti cei care au fost izgoniti. Pe data de 15 Av evreii au incetat sa mai moara, aceasta semnificand faptul ca iertarea suprema a venit in acea zi.

    Rabinii au spus ca nici o zi nu este mai sfanta decat Yom Kippur (Ziua ispasirii pacatelor noastre) si decat Tu BeAv. Au spus ca in fiecare din aceste zile dorintele imorale vor disparea si nu vor ramane decat intentiile pure. Ei spun ca in aceasta zi, femeile nemaritate vor merge la dans, imbracate toate in alb, iar barbatii necasatoriti vor merge sa le intalneasca, cautand-o nu pe cea mai frumoasa sau pe cea mai fermecatoare, ci pe cea mai virtuoasa, care ar putea fi sotia cea mai potrivita.

    Altii adauga faptul ca aceasta zi marcheaza inceputul unei perioade de cainta si de ispasire care tine pana in luna Elul, trecand prin Rosh Hashana (Anul Nou) si Yom Kippur, ziua suprema a ispasirii. Acestea vor fi subiectul urmatorului curs despre sarbatorile evreiesti.

    ~Elul~
    Tema lunii Elul, la sfarsitul careia se afla Rosh Hashana, Anul Nou evreiesc, si Yom Kippur, este reconcilierea poporului evreu cu Dumnezeu in legatura cu nelegiuirile pe care le-au facut in trecut si hotararea de a le schimba pe acestea cu fapte bune si de a le spori pe cele bune in viitor. Astfel, cand se termina un an si incepe un altul nou, evreii trebuie sa dea personal socoteala pentru ceea ce au facut in anul care a trecut si sa gaseasca metode constructive de a-si imbunatati comportamentul in viitor. Rosh Hashana si Yom Kippur subliniaza acest process si contin multe practici si ritualuri care sunt menite sa ajute la realizarea corecta a acestuia. Aceste zile sunt cunoscute sub numele de "Zilele rspectului" pentru puterea si inspiratia pe care le intruchipeaza.

    Ideea ca luna Elul, Rosh Hashana si Yom Kippur sa serveasca ca un moment al caintei si al reconcilierii intre Dumnezeu si poporul evreu isi are originea in povestea biblica a pacatului vitelului de aur. Cand evreii au comis pacatul vitelului de aur, Moise a urcat pe munte si s-a rugat pentru evrei timp de 40 de zile. Atunci Dumnezeu i-a poruncit sa urce din nou si sa faureasca doua table noi. Moise a petrecut 40 de zile impacandu-i pe evrei cu Dumnezeu, totul culminand pe data de 10 Tishrei, cand Moise s-a intors cu al doilea set de table ale legii, care marcheaza impacarea lui Dumnezeu cu poporul evreu. Aceasta perioada care culmineaza in acea zi a fost marcata ca o perioada cand Dumnezeu este cu atat mai apropiat de evrei si este mult mai receptive la cainta acestora.

    In fiecare dimineata din luna Elul se sufla din Shofar. Shofarul este un corn de berbec curatat pe dinauntru care scoate un sunet foarte puternic care atrage atentia. Semnificatia shofarului va fi discutata mai jos.

    Slichot, sau rugaciuni care exprima scuze si dorinta evreilor de a indeplini rolul pe care Dumnezeu il are pentru ei, se spun la inceputul saptamanii dinainte de Rosh Hashana. Slichot sunt compuse din multe pasaje diferite compuse de-a lungul timpului, dar in esenta ele reprezinta recitarea "celor treisprezece attribute ale milei," pe care Dumnezeu i le-a dat lui Moise in timpul pacatului cu vitelul de aur pentru a sti cum sa-l abordeze pe Dumnezeu cand vor sa-si ceara iertare. Ele suna astfel: "Hashem, Hashem, Dumnezeu, plin de compasiune si de bunavointa, greu de maniat si plin de bunatate si de adevar. Pastrator al bunatatii timp de generatii, iertator al viciilor, al pacatelor facute cu buna stiinta si al greselilor si Cel care ne purfica." Acestea sunt insotite de Vidui - sau Confesiunea.

    Partile fundamentale ale caintei sunt trei: renuntarea la pacatul pe care l-am comis si hotararea de a nu-l mai face niciodata, regretul si marturisirea orala a pacatelor. Simpla cainta insa, nu rezolva decat pacatele dintre om si Dumnezeu, cum ar fi folosirea unor cuvinte urate. Totusi, pentru pacatele comise impotriva unui alt individ, cum ar fi sa vorbesti o alta persoana de rau (Lashon hara), numai iertarea acelei personae poate rezolva conflictul. De aceea, multi evrei folosesc acest moment pentru a se impaca cu cei pe care i-au suparat si pentru a le cere iertare. Individul care a fost jignit sau suparat nu se poate incapatana in hotararea de a nu-l ierta; astfel, daca cineva isi cere sincer iertare de la o persoana de trei ori si aceasta tot refuza sa il ierte, atunci obligatia este considerate indeplinita. Totusi, un pacat nu se poate sterge doar gandindu-ne ca ne vom cai pentru el mai tarziu. Acesta este semn de falsa cainta, ceea ce nu este acceptabil.

    Dupa parerea lui Maimonide, adevarata masura a caintei este abilitatea de a rezista tentatiei de a comite acel pacat intr-o ocazie similara. Astfel, semnul caintei perfecte este atunci cand individul este pus in exact aceeasi situatie in care a pacatuit prima oara si se abtine de la a pacatui din nou. Aceasta explica rationamentul teoretic din spatele caintei. Pedeapsa isi are fundamentul in dorinta lui Dumnezeu de a ne face sa ne intoarcem la El, de a ne da motiv sa reflectam asupra actiunilor noastre si astfel sa cautam reconcilierea cu El. Cainta realizeaza aceeasi intoarcere la Dumnezeu fara sa mai fie nevoie de alte stimulente. Astfel, cainta ne sterge erorile din trecut, si dupa parerea unora, le transforma in fapte bune.

    O poveste din Talmud ilustreaza puterea caintei.
    "Rabinul Judah Printul se plangea: 'Sunt unii care dobandesc o parte din lumea de dincolo intr-o ora." In legatura cu cine a spus el acest lucru? - In legatura cu rabinul Eliezer Ben Drudiya. Eliezer Ben Durdiya a fost un om inecat in pacate timp de multi ani. Odata, o femeie cu care pacatuia i-a spus "acum pacatul tau a ajuns atat de departe incat nu mai exista cainta pentru el." Atunci acesta a fugit plangand pe dealuri si a inceput sa se roage ca cineva, chiar si dealurile, sa ceara iertare in numele lui. In final si-a dat seama ca numai el poate sa ceara iertare pentru sine. Si atunci si-a pus capul pe genunchi si a plans cu cainta pana cand sufletul I-a parasit trupul si a murit. In acel moment Dumnezeu a spus, "Rabinul Eliezer Ben Durdiya si-a castigat locul in lumea de dincolo." Nu numai ca i-a fost acceptata cainta, dar i-a si fost dat titlul de "rabin."


  5. #5
    ~Rosh Hashana~
    Dupa traditia evreiasca, Rosh Hashana nu este de fapt "Anul Nou evreiesc." Pesach, care marcheaza exodul din Egipt este considerata ziua de nastere si anul nou pentru poporul evreu deoarece acela a fost momentul cand evreii s-au format ca natiune. Rosh Hashana marcheaza mai degraba crearea lumii, si dupa parerea multor comentatori, este ziua cand a fost creat primul om.

    Rosh Hashana cuprinde doua zile si consta din multe practici care sunt menite sa ne indrepte catre o dare de seama pentru trecut si catre planuri pentru viitor, precum si pentru intoarcerea la Dumnezeu. Zilele in sine sunt pline de rugaciuni, care de multe ori dureaza mai mult decat de orice alta sarbatoare in afara de Yom Kippur. Rugaciunile sunt in mare parte dedicate recunoasterii lui Dumnezeu ca rege si judecator asupra noastra, pentru ca numai cu acesta recunoastere putem incepe cainta. O alta imagine prevalenta este aceea a lui Dumnezeu care sta in fata unei carti a vietii si a unei carti a mortii in care inscrie numele oamenilor. Intr-adevar un salut obisnuit in aceasta perioada, in afara de Shana Tova (Sa ai un an bun), este Chativah tova sau un inscris pozitiv in cartea lui Dumnezeu.

    Mai mult, exista diverse obiceiuri care sunt menite sa ne indrepte inspre scopul sarbatorii. Se mananca mere si miere pentru a semnifica anul dulce pe care speram sa-l avem. Se manaca un fruct nou, impreuna cu binecuvantarea Shehchianiŕ care este menit sa ne dea un alt semn ca a inceput un an nou. Multi mananca partea din fata a pestelui, pentru ca in anul care vine sa facem parte din cap si nu din coada. De asemenea se face Tashlich, adica evreii merg la o apa sau la un turn de apa daca nu este in zona nici o apa si isi arunca in mod simbolic pacatele. Ceremonia se bazeaza pe versetul biblic al profetului Micah "si Tu [Dumnezeu] le vei arunca pacatele pe fundul marii."

    Cel mai important obicei este probabil suflatul din Shofar. Shofarul a fost de-a lungul istoriei sunetul cu care li se atragea atentia evreilor. Ca atare, are menirea sa atraga atentia asupra faptului ca Rosh Hashana se apropie, trebuie sa ne aminteasca sa ne intoarcem la Dumnezeu. Dupa cum a spus Maimonide, sunetele de Shofar spun in mod metaforic "Treziti-va din somn voi cei care dormiti si voi care motaiti: analizati-va actiunile si intoarceti-va cu cainta." Shofarul suna in trei feluri diferite: Tekiah - un sunet prelung, Shevarim - trei sunete scurte si Teruah - noua sunete foarte rapide si foarte scurte. Diferitele sunete sunt menite sa simbolizeze diferite moduri de a plange, sunetele de shofar in sine reprezentandu-i propriile noastre emotii lui Dumnezeu. In concordanta cu aceasta interpretare putem intelege rationamentul din spatele numarului de sunete de shofar. In memoria lacrimilor varsate de mama lui Sisrah, un rege biblic care s-a batut cu evreii si a fost in final omorat, se sufla din shofar de o suta de ori. Lacrimile ei au fost atat de sincere si de aprinse incat avem nevoie de sunetele de shofar sa le acopere.

    Cornul de berbec se foloseste si pentru a ne aminti de alta imagine importanta a sarbatorii. Poporul evreu isi aminteste constant de meritul stramosilor nostri si de promisiunea lui Dumnezeu ca meritul lor va servi sa ne protejeze. Cornul de berbec ne aminteste de sacrificial lui Isaac. Dumnezeu l-a testat pe Avraham poruncindu-i sa il sacrifice pe fiul sau drag si mult asteptat care era menit sa implineasca promisiunea ca Avraham va deveni tatal poporului ales. Avraham s-a supus, dar inainte sa poata indeplini porunca, i s-a spus sa se opreasca pentru ca si-a dovedit credinta in Dumnezeu si si-a castigat locul ca tata al poporului evreu. In loc sa-si sacrifice fiul, Avraham a sacrificat pentru Dumnezeu un berbec. Cornul berbecului aminteste de acel eveniment si de meritul lui Avraham si al fiului lui Isaac.

    De-a lungul zilei, ca si de Yom Kippur, in loc sa fim tristi, trebuie sa abordam ziua cu optimism in ideea ca, la sfarsitul zilei, Dumnezeu va accepta rugaciunile si cainta noastra. Rosh Hashana este o sarbatoare, o zi sfanta, si nu o zi de tristete.

    ~Cele zece zile ale caintei~
    Zilele dintre Rosh Hashana si Yom Kippur sunt considerate ca facand parte din procesul sarbatorii si sunt numite in ansamblu Cele zece zile ale caintei. Cand se refera la aceste zile, Talmudul foloseste simbolul cartii pe care l-am descris mai sus afirmand ca de Rosh Hashana cei care sunt in mod evident drepti sunt inscrisi imediat in cartea vietii, cei care sunt in mod clar nelegiuiti sunt inscrisi in cartea mortii si toti ceilalti sunt clasificati ca "Beinonim" (la mijloc). Soarta lor se decide pe baza actiunilor lor din aceste zile. Talmudul spune in continuare ca toti evreii din ziua de azi ar trebui sa se considere "benonim" si in consecinta sa-si imbunatateasca actiunile in aceste zile, pentru ca acestea pot atarna greu in balanta in care Dumnezeu isi cantareste hotararile. Mai mult decat atat, in timpul acestor zile se intensifica recitarea de Slichot.

    ~Yom Kippur~
    Este cea mai sfanta zi a anului. Desi Dumnezeu este intotdeauna receptive la plangerile poporului sau, se spune ca in aceasta zi Dumnezeu face un efort deosebit sa asculte rugaciunile evreilor si sa faca un pas mai aproape de poporul Lui. Aceasta zi a fost demarcata special pentru cainta si, in sfarsit, in aceasta zi, se inchide cartea care reprezinta judecata pentru trecutul nostru, cu consecinte positive sau negative pentru viitor. Aproape intreaga zi se petrece in sinagoga, unde se recita multe rugaciuni care amintesc de mila lui Dumnezeu, de dragostea lui pentru poporul evreu si care ofera cuvinte prin care ne confesam pacatele lui Dumnezeu. Ziua se petrece in abstinenta de la tot ce este material si este devotata spiritului. Obiceiurile si rugaciunile sunt discutate mai jos.

    Yom Kippur este singura zi de post la care ne obliga Torah. Evreilor le este interzis sa bea lichide, sa faca baie, sa intretina relatii sexuale sau sa poarte pantofi de piele (ceea ce creeaza o imagine destul de ciudata - oameni imbracati in hainele lor cele mai bune, dar cu adidasi in picioare). O persoana care mananca de Yom Kippur este considerata a se fi distantat de legatura sa cu poporul evreu. Copiii trebuie sa fie invatati despre post si chiar sa petreaca seara fara sa bea sau sa manance si poate chiar si o parte din zi, in functie de cazurile individuale. Fetele in varsta de 12 ani si baietii in varsta de 13 ani sunt responsabili de indeplinirea poruncilor si sunt in consecinta obligati sa posteasca. Oamenii a caror sanatate ar putea fi pusa in pericol daca postesc sunt scutiti de post, inclusive femeile care au nascut de curand. Scopul acestor restrictii nu este sa ne intristeze ci sa ne inalte. Ne indepartam de tot materialismul din lume si devenim ca niste ingeri, finite complet spirituale.


  6. #6
    Ultima masa inainte de sarbatoare se numeste "Seudah Hamafseket" (lit. masa de incheiere), la care se servesc mancaruri usoare. Aceasta masa are o asemenea importanta incat Talmudul spune ca cel care ia parte la aceasta masa este considerat a fi postit doua zile. Exista multe motive pentru acest lucru. Mai intai, pentru ca Yom Kippur este o sarbatoare si sarbatorile sunt de obicei insotite de mese festive. Deoarece nu putem avea o asemenea masa de Yom Kippur, o tinem in ziua dinainte. Un alt motiv este poate acela de a ne pregati cum trebuie pentru post.

    De Yom Kippur se sta in sinagoga mai mul decat in orice alta zi, pentru ca aceasta zi este petrecuta in rugaciune pentru iertare catre Dumnezeu. Multi oameni obisnuiesc sa poarte alb sau o mantie alba peste haine pentru a aparea cat mai nepatati si puri. Una dintre cele mai solemne si mai importante rugaciunile de Yom Kippur se recita in seara de Yom Kippur (la apusul soarelui pe 9 Tishrei). Numita Kol Nidrei, aceasta rugaciune il roaga pe Dumnezeu sa ne elibereze de juramintele pe care le-am facut catre El. Una dintre rugaciunile recurente este Al Khet (pentru pacatele pe care le-am comis), o rugaciune in care marturisim o multitudine de pacate comise in timpul anului, majoritatea dintre ele morale, cum ar fi barfitul, folosirea unor cuvinte urate, furtul, minciuna si multe altele. Se incheie cu o hotarare in fata lui Dumnezeu de a ne cai si cu o cerere catre Dumnezeu de a ne ajuta sa ne tinem de promisunea facuta.

    Ultimul serviciu de rugaciuni din aceasta zi se numeste Neilah (lit. incuiere). Simbolistica serviciului este aceea a lui Dumnezeu pregatindu-se sa inchida portile rugaciunii in fata annuli trecut si sa ia deciziile finale in legatura cu soarta fiecarui individ. Serviciul de Neilah reprezinta ultimele noastre remarci sau ultimul apel la Dumnezeu. De aceea, rugaciunile in timpul acestui serviciu sunt deosebit de intense ca o ultima incercare de a intra in gratiile lui Dumnezeu.

    Un segment important al sarbatorii, (si partea mea preferata), este recitarea cartii lui Jonah. Dumnezeu ii spune lui Jonah sa mearga in orasul neevreiesc Nineveh si sa ii avertizeze ca in 40 de zile vor fi distrusi daca nu se caiesc. Multi profeti din Biblie au primit asemenea instructiuni si l-au implorat pe Dumnezeu sa-i elibereze de aceasta porunca, dar Jonah, spre deosebire de toti ceilalti profeti, fuge, incercand sa fuga de obligatia sa. Jonah uraste orasul Nineveh, capitala natiunii care a distrus unul dintre regatele evreiesti. El se urca la bordul unei nave care merge in directia opusa, dar aceasta este prinsa intr-o furtuna. Marinarii decid ca Jonah este persoana responsabila de aceasta furtuna si, la insistentele lui Jonah, il arunca in mare. Dar Jonah nu se ineaca. Este inghitit de un peste imens, unde sta timp de trei zile, timp in care se impaca cu Dumnezeu. In a treia zi, Jonah este aruncat afara de peste si merge la Nineveh pentru a-si indeplini porunca. El striga pe strada: "peste 40 de zile Nineveh va fi distrus," moment in care se intampla un lucru extraordinar. Oamenii chiar asculta de vorbele acestuia, de la rege pana la cel mai sarac, si se caiesc. Jonah nu isi poate ascunde dezamagirea ca acest oras nelegiuit este salvat, iar Dumnezeu ii da un exemplu pentru a se explica. Jonah sta si "asteapta sa vada ce se va intampla cu orasul," si Dumnezeu face un copac sa creasca pe locul unde sta Jonah pentru a-i tine umbra. Mai tarziu, Dumnezeu omoara copacul, lasand soarele sa-l bata in cap pe Jonah. Dumnezeu ii spune lui Jonah: 'Esti suparat pe copac?' si Jonah spuse 'Sunt suparat de moarte.' Iar Dumnezeu raspunde: 'Esti suparat si ingrijorat de un copac pentru care nu ai muncit, si pe care nu l-ai crescut, care a aparut peste noapte si a disparut peste noapte. Si crezi ca eu nu ar trebui sa fiu ingrijorat de Nineveh, acel oras maret, in care sunt mai mult de o suta douazeci de mii de persoane care nu pot face diferenta intre mana dreapta si mana stanga si in care sunt si multe vite?"

    Ideea povestii este clara. Noi suntem creaturile lui Dumnezeu, pe care El ne iubeste si de care se ingrijeste. De aceea, Dumnezeu ne cere sa ne caim si asteapta cu nerabdare si ne da cat mai multe ocazii sa ne intoarcem la el.

    In ciuda faptului ca este o zi de post, nu este o zi trista.

    ~Tzom Gedaliah~
    Este un post mai putin important care cade in ziua de dupa Rosh Hashana. Acesta comemoreaza asasinarea lui Gedaliah ben Achikam, ultimul guvernator al Iudeei. Imediat dupa distrugerea primului templu (586 i.e.n.), babilonienii l-au pus pe Gedaliah guvernator peste ceilalti evrei. Moartea lui in mainile fanaticilor si a ultranationalistilor a marcat sfarsitul oricarei urme de suveranitate evreiasca si a dus in continuare la imprastierea poporului evreu.

    Sucotul este impreuna cu Pesah si Shavuot una din sarbatorile de pelerinaj, in cursul carora, pana in anul 70 e.n. evreii urcau la Templul din Ierusalim.

    Sarbatoarea Corturilor sau a Tabernacolelor se celebreaza, incepand cu 15 Tisri, timp de o saptamana in Israel, iar in Diaspora timp de 9 zile. In afara Israelului primele doua zile sunt considerate sarbatori intregi, precum si a opta zi - Smini Ateret si ultima zi Simhat Torah. In Israel numai prima zi si a opta sunt considerate sarbatori intregi, Smini Ateret si Simhat Torah fiind celebrate in aceeasi zi. Zilele intermediare (5 in Israel si 6 in Diaspora) sunt numite hol ha-moed insemnand semi-sarbatori, in care munca este permisa pastrandu-se totusi un cadru festiv si sarbatoresc.

    ~Sucot~
    Ca si Pesah si Shavuot, Sucot are atat o semnificatie istorica cat si o semnificatie legata de ciclul naturii, de activitatile agricole. Aceste semnificatii reies din diferitele denumiri ale sarbatorii:
    * Hag ha Sucot - Sarbatoarea Corturilor denumire care apare in Leviticul 23,24, Deuteronomul 31,10 - atesta importanta istorica a sarbatorii legata de peregrinarea evreilor in desert timp de 40 de ani, cand au locuit in corturi. " sapte zile sa locuiti in corturi; toti cei nascuti in Israel sa locuiasca in corturi, pentru ca generatiile iesite din voi sa stie ca am facut pe fiii lui Israel sa locuiasca in corturi, dupa ce i-am scos din tara Egiptului: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru" (Lev. 23,42-43)

    * Hag ha-Asif - Sarbatoarea recoltei : "sa tii sarbatoarea Strangerii roadelor, la sfarsitul anului, cand vei strange de pe camp rodul muncii tale" (Exodul, 23,16) - demonstreaza legatura cu ciclul naturii, cu anul agricol. Sucot apare in acest context sarbatoarea recunostintei fata de natura milostiva, creata si daruita de Dumnezeu omului. " In ziua intai sa luati fructe din pomii cei frumosi, ramuri de palmieri, ramuri de copaci infrunziti si de salcii de rau, si sa va bucurati inaintea Domnului, Dumnezeului vostru, sapte zile." (Lev. 23,40). De aceea Sucot apare si ca sarbatoarea bucuriei, veseliei - Zeman Simhateinu - iar in cartile cele mai vechi ea figureaza ca singura sarbatoare importanta. Aceasta insemnatate a sarbatorii s-a pierdut pe masura departarii de munca agricola odata cu distrugerea celui de al Doilea Templu. Reminescente se mai pot vedea in obiceiul de a impodobi suca cu fructe naturale sau confectionate din hartie colorata sau material si in importanta liturgica si simbolica a celor patru specii de plante specifice acestei sarbatori.

    ~Simhat Tora (Bucuria Torei)~
    a) Originea sarbatorii

    Simhat Torah, sau "Bucuria Torei" este celebrarea savarsirii ciclului anual al citirii Torei in sinagogi. Aceasta sarbatoare cade in Diaspora a doua zi dupa Sminei Azeret, deci pe 23 Tisrei, iar in Israel ea este celebrata in aceeasi zi cu Sminei Ateret, pe 22 Tisrei.


  7. #7
    Spre deosebire de celelalte sarbatori majore ale calendarului evreiesc, Simhat Torah este o sarbatoare relativ recenta. Celebrarea ei nu este ceruta de Torah si nu este prevazuta nici in Talmud. Se pare ca ea s-a insitituit treptat, incepand din perioada gaonimilor (aproximativ secolele 6-11 e.n.) in timpul perioadei precedente, peioadei Talmudice, citirea publica a Torei se derula pe o perioada de trei ani. Acest obicei a fost schimbat dupa obiceiul Gaonilor din Babilonia, a caror autoritate in aceasta materie s.a impus in intreaga lume evreiasca. Ei au introdus ciclul anual de citire in public a Torei si au sugerat se pare ideea unei sarbatori la sfarsitul unui astfel de ciclu.

    Sarbatoarea de Simhat Torah a fost astfel introdusa. In secolul al 14-lea s-a canonizat obiceiul de a se incepe citirea Torei imediat dupa incheierea unui ciclu. O parte din ceremoniile legate de Simhat Torah dateaza pare-se din secolul al 16-lea, cum ar fi ceremoniile de "hakafot" (inconjurarea podiumului de lectura), chemarea a mai multor participanti la citirea Torei, chemarea copiilor pentru binecuvantare; alte obiceiuri fiind introduse ulterior.

    Simhat Torah este o marturie a faptului ca o ceremonie relativ tarzie poate deveni atat de populara incat sa se transforme intr-o sarbatoare caracteristica intregului popor.

    b) Sarbatorirea Simhat Tora

    Elementul central al sarbatorii il reprezinta bucuria citirii Torei si este exprimata printr-o procesiune de inconjurare a "bimei", respectiv a podiumului de lectura, sau a sinagogii, in care fiecare pe rand poarta sulurile Torei. Aceasta procesiune, numita "hakafot" este repetata de sapte ori si sintetizeaza bucuria citirii si purtarii Torei.

    Termenul "hakafot", care inseamna a inconjura, este mentionat in Biblie, in legatura cu caderea zidurilor orasului Jeriho in timpul lui Josua. El este cel mai des mentionat in legatura cu traditia casatoriei la evrei, unde desemneaza inconjurarea de 7 ori a mirelui de catre mireasa. Obiceiul de a face aceste "hakafot" de Simhat Torah dateaza probabil din secolul al 16-lea, ca a continuare a obiceiului de Sucot. Multi sustin insa ca aceste "hakafot" de Simhat Torah ar fi de fapt legate de ritualul nuptial simbolizand unirea in dragoste a poporului evreu cu Torah.

    La slujba de seara, dupa ce se spune "Ata horeta la-daat" (Ti-a fost dat sa vezi), se scot din chivot toate sulurile Torei, pe care credinciosii le poarta apoi de sapte ori in jurul bimei sau sinagogii. Aceste sapte hakafot sunt insotite de cantece, in special imnul de lauda "Ana ha-Sem ho-siana" (Doamne, ajuta-ne Te rugam), urmat de un poem de de recunostinta sub forma de acrostih alfabetic. Intre cele sapte procesiuni, credinciosii canta, danseaza tinand in brate sulurile de Torah. Copiii iau si ei parte la procesiuni, agitand stegulete colorate si suluri de Torah colorate si facute de ei. Dupa acest moment, in unele sinagogi se citeste o sectiune din penultimul capitol al Pentateuhului (Deut. 33, 1-7), fiind de altfel singura data cand se citeste Torah noaptea.

    A doua zi procesiunile se repeta, urmate de o lectura lunga a ultimului capitol din Deuteronom, reluat de cate ori este nevoie, pentru ca toti credinciosii sa fie chemati pe rand sa citeasca din Torah. In unele comunitati se citeste simultan in mai multe locuri in sinagoga, in altele sunt chemati mai multi oameni la citirea Torei si ei recita impreuna binecuvantarile in cor.

    La aceasta ceremonie iau parte si copiii, chiar daca nu au implinit inca 13 ani. Se intinde deasupra grupului de copii un talit (sal de rugaciune) si sunt binecuvantati cu vorbele adresate de Iacov nepotilor sai. (Gen. 48,16). Aceasta ceremonie se numeste "Kol ha-nearim" (Toti tinerii)
    Citirea ultimei pericope din Deuteronom, care incheie Pentateuhul, revine unui credincios, pe care obstea vrea sa-l cinsteasca in mod deosebit. Datorita acestui lucru el este numit "hatan Torah" (logodnicul Torei). El este cel care incheie in mod solemn citirea ultimului sul al Torei, dupa care acesta este rulat.

    Se ia dupa aceea un alt sul cu care se incepe noul ciclu anual. Citirea primei pericope, Geneza 1,1-2,3, este o mare cinste pentru cel chemat la podiumul de lectura. El este numit "Hatan Beresit" (logodnicul Inceputului), dupa numele primei carti a Torei, si anume Beresit, Geneza. Lectura din Profeti in aceasta zi este primul capitol din Iosua.

    In Israel, in noaptea de dupa Simhat Torah se organizeaza uneori procesiuni in afara sinagogii, cand participantii insotesc rugaciunile cu coruri si muzica instrumentala.

    ~Hanuka~
    Hanuka - cuvant care in ebraica inseamna "Inaugurare" - este o sarbatoare care dureaza opt zile cu incepere de la data de 25 Kislev, si comemoreaza victoria Macabeilor asupra monarhiei seleucide din Siria, care incerca sa elenizeze popoarele de sub dominatia ei.

    1.Fundalul istoric al evenimentelor care incadreaza sarbatoarea

    Principalele evenimente asociate cu Hanuka s-au desfasurat intre anii 165-163 i.e.n. in timpul luptei armate a Macabeilor impotriva oprimarii politice a evreilor sub domnia lui Antioh IV Epifanes, regele seleucid al Siriei.

    In 168-167 i.e.n., Antioh a promulgat o serie de decrete antievreiesti care au culminat cu profanarea Templului din Ierusalem si transformarea sa intr-un locas de cult pagan. Constient de primejdia care ameninta credinta evreiasca, Matatias, capul unei familii sacerdotale, a dat semnalul luptei armate impotriva lui Antioh si a colaboratorilor lui, evreii elenizati. La scurt timp dupa aceea, simtind ca i se apropie sfarsitul, Matatias i-a incredintat fiului sau, Iuda, poreclit Macabeul, sa continue lupta. Multumita stralucitelor lui calitati militare si politice el a reusit dupa trei ani de lupta sa recucereasca Ierusalimul. El a daramat altarul profanat si a zidit unul nou. Templul a fost redat astfel cultului iudaic, a fost reinaugurat ca loc de cult evreiesc, eveniment celebrat de Hanuka.

    Lupta Macabeilor impotriva elenizarii nu s-a sfarsit odata cu recucerirea Ierusalimului, ci a continuat pe timpul mai multor generatii din dinastia Hasmoneilor. Dupa moartea lui Iuda Macabeul, fratii sai, Ionatan si Simon, au preluat conducerea poporului si in anul 160 Ionatan a fost primul dintre Hasmonei care si-a asumat functia de Mare Preot, punand capat astfel monopolului sacerdotal al casei Tadoc, care a durat aproximat 800 de ani.

    Datorita talentelor diplomatice si a unor manevre politice, Hasmoneii au incheiat tratate de politice cu Roma si Sparta. Domnia Hasmoneilor care a durat pana in anul 63 i.e.n., cand Eret Israelul devine provincie romana sub numele de Iudeea, a avut o importanta deosebita asupra dezvoltarii poporului evreu. Miscarea de revolta condusa de ei a facut posibila supravietuirea religiei monoteiste asupra elenismului pe care Antiohus a incercat sa-l impuna cu forta si pe care unele medii evreiesti erau dispuse sa-l accepte.

  8. #8
    2.Conotatii istorice ale sarbatorii de Hanuka

    Evenimentele comemorate cu ocazia sarbatorii de Hanuka sunt relatate in prima carte a Macabeilor. Hanuka este asadar o sarbatoare de origine postbiblica, o sarbatoare minora, in timpul careia munca si alte activitati nu sunt interzise.

    In apocrifa Macabei I, se relateaza cum Iuda Macabeul a reinaugurat Templul de la Ierusalem. S-au facut de asemenea noi ustensile sacre, inclusiv un sfesnic, un altar pentru tamaiere, vase, perdele etc. Potrivit traditiei Talmudice (Sab. 21b), in timpul purificarii Templului, s-a descoperit o canita de ulei sfant, nepangarit, pentru sfesnic, vestita menora. Desi era putin, cat pentru o singura zi, uleiul a ars 8 zile neintrerupt. Pentru comemorarea acestei minuni, spun inteleptii, s-a instituit o sarbatoare de opt zile, si anume Hanuka.

    1. Celebrarea sarbatorii de hanuka
    Hanuca - denumita in ivrit si "Hag ha-orim" (sarbatoarea Luminii) este o sarbatoare a luminii.
    In fiecare seara de Hanuca, se aprinde o lumanare avand ca scop sa reaminteasca minunea in public. Lumanarile se pun intr-un sfesnic - sau lampa - speciala, numita hanuchia. Acest sfesnic sau lampa se aprinde odata cu lasarea noptii si se aseaza undeva la vedere - la geam sau in pragul usii. De Sabat, lumanarile de Hanuca se aprind cu circa jumatate de ora inaintea lumanarilor de Sabat, deci putin inaintea asfintitului. Luminile trebuie sa arda cel putin 30 de minute si pot sa continue sa arda toata noaptea, undeva intr-un loc vizibil.

    Ordinea in care trebuie aprinse lumanarile de Hanuka - una crescatoare sau descrescatoare - difera. In general este acceptata traditia dupa care in prima seara se aprinde o singura lumanare, in a doua doua lumanari, etc de la stanga la dreapta, pana cand, in a opta seara intreaga hanuchia este aprinsa. Lumanarile sunt aprinse cu ajutorul unei lumanari speciale - samas - lumanare ajutatoare, care in hanuchia este si asezata ori mai inalt, ori la o parte, in orice caz diferit si distinct de celelalte. Ceremonia se desfasoara in special acasa, in familie, dar de foarte multe ori si in sinagogi iar copiii primesc de obicei bani de hanuka (hanuka geld).

    In liturghie sarbatoarea este marcata in special prin recitarea rugaciunii "Al ha-nissim" la Amida si la binecuvantarile de dupa mese. Aceasta rugaciune "Pentru minuni" este o rugaciune de multumire adusa lui Dumnezeu pentru eliberarea miraculoasa a poporului din vremea lui Matatia Hasmoneul. Textul acestei rugaciuni este " Iti multumim, Doamne, pentru minunile Tale, pentru eliberarea noastra, pentru bataliile pe care le-ai dat pentru noi si pentru stramosii nostri in zilele de odinioara si in zilele noastre." Aceasta rugaciune este spusa si de Purim si, cu unele modificari cateodata si in Ziua Independentei.

    La slujba de dimineata se spune Halel si se citeste un pasaj din Tora in fiecare zi. Dupa aprinderea lumanarilor in casele askenaze se obisnuieste sa se cante un cantec foarte popular, compus in sec. al 13-lea, "Maoz Tur". Acest poem, de provenienta germana, este intitulat dupa un verset din Isaia "Stanca puternica" (Isa. 17,10) cuprinde 6 strofe, fiecare din ea evocand resfintirea Templului, dezrobirea lui Israel. Cantecul este un poem de multumire adus lui Dumnezeu pentru a-i fi salvat pe evrei din robia egipteana, exilul babilonian si primejdia exterminarii decretate de Haman. Comunitatile sefarde nu obisnuiesc sa cante acest poem, dar citesc Psalmul 30.

    2. Obiceiuri de hanuka
    Nu se poate vorbi de Hanuka fara a se aminti macar titirezul traditional, jocurile de carti si banii de hanuka.

    TITIREZUL - este extrem de raspandit printre copii. Exista o terorie care afirma ca acest obicei a fost adus din India in Europa in timpul Evului Mediu si raspandit in special in Germania. Literele de pe fatetele titirezului ar fi fost literele germane N; G; H; S; insemnand N= nichts (nimic), G=ganz (intreg), H=halb (jumatate), S= stell ein (pune o carte). Evreii ar fi schimbat semnificatia acestor litere cu literele ebraice si semnificatia lor "o mare minune s-a petrecut acolo" (nes gadol haia sam). In Israel, litera sin stand pentru "acolo" a fost schimbata cu litera pei, insemnand "aici" - mare minune a fost aici".

    JOCURILE DE CARTI- un obicei datand din secolul al 15-lea din Europa. Interesant este ca, jocul de carti, foarte practicat in Europa, nu era practicat de evrei din cauza lipsei de timp, ei trebuind sa-si castige existenta prin munca si din cauza Sabatului si a sarbatorilor in care bineinteles era totalmente interzis. Hanuka si apoi Purim, ca sarbatoare minora care nu interzicea munca si alte activitati, creeaza cadrul pentru acest joc, practicat cu mare bucurie in special de copii. Cartile de joc folosite de copii de Hanuka difereau de cartile de joc obisnuite prin aceea ca ei isi confectionau de obicei propriile carti, care erau de aceea carti cu litere ebraice si decorate cu motive evreiesti.

    HANUKAGELD - obiceiul de a da copiilor bani de Hanuka - se crede ca isi are inceputurile in sec. al 17-lea in Polonia, derivand din etimologia cuvantului ebraic "hinuch" - "hanuca" insemnand si dedicare, inaugurare dar si educatie. Probabil ca acest obicei a inceput de la parintii evrei din Polonia care dadeau copiilor lor bani de Hanuka pentru a-i oferi profesorilor lor. Se presupune ca parintii dadeau si copiilor cativa banuti ca recompensa pentru studiu si pentru indeplinirea acestei functii de "mijlocitor". In secolul al 18-lea obicieul i-a amploare, mai ales cand elevii saraci de iesiva merg de Hanuka pe la casele evreilor si cer bani de hanuka. Probabil ca odata cu emanciparea evreilor si intrarea lor in contact cu lumea crestina, care obisnuia sa dea dulciuri, bani si cadouri in ajunul Craciunului, obiceiul de "hanukageld" sufera anumite schimbari si ia aspectul de cadouri, bani de ciocolata, asa cum de altfel este pastrat pana azi.

    Bucuria acestei sarbatori nu ar fi deplina bineinteles daca s-ar pierde din vedere mancarurile pline de ulei - dar gustoase - care dau gustul specific al sarbatorii: gogosile umplute cu dulceata "sufganiot" si chiftelele de cartofi "latkes" sau "levivot".

  9. #9
    Tu-bi-shvat sau Anul Nou al Arborilor
    1. Istoricul sarbatorii
    Tu-bi-Shvat sau Anul Nou al Arborilor este o sarbatoare minora in calendarul evreiesc. Nu este mentionata in Biblie si referiri la aceasta sarbaroare dateaza din perioada celui de al Doilea Templu.

    Aceasta sarbatoare este cunoscuta sub mai multe denumiri si anume "Ros Hasana la Ilanot" (Anul Nou al Copacilor), "Hamisa Asar bi-Svat" (15 Svat) - denumire care provine de la data calendaristica a acestei sarbatori care se sarbatoreste la 15 ale lunii Svat ("Hamisusar" - in idis) si "Tu bi-Svat" - unde cuvantul Tu este echivalentul valorii numerice a cifrei 15.

    Fixarea unei date semnificand Anul Nou al arborilor este legata de zeciuiala asupra recoltei de fructe. Ziua de "Tu - bi - Svat usura delimitarea recoltei vechi de cea noua, ea devenind astfel data limita de fixare a zeciuelii: fructele coapte inainte de Anul Nou al Arborilor erau incluse in calculul anului precedent, iar tot ceea ce se cocea dupa aceasta data trebuia taxat in anul urmator.

    Dupa cum am aratat mai sus, "Tu -bi-Svat" nu este mentionata in Biblie. Discutii privind aceasta sarbatoare apar in timpul perioadei Misnaice. Rabinii din timpul Misnei sunt de acord ca Anul Nou al copacilor trebuie sa fie in luna Svat, luna marcand sfarsitul iernii si inceputul primaverii, dar sunt disensiuni si discutii asupra datei exate: intai ale lunii sau 15 ale lunii Svat. Misna relateaza o discutie intre scoala lui Hilel - care fixeaza inceputul la 15 Svat - si scoala lui Samai care fixa Anul Nou al Arborilor la 1 Svat. Dezacordul reflecta pare-se diferenta de prosperitate dintre cele doua scoli. Optand in cele din urma pentru data de 15 Svat (Tu-bi-Svat), rabinii incadreaza aceasta sarbatoare in randul celorlalte sarbatori cu caracter agricol - Pesah si Succot - celebrate de asemenea la mijlocul lunii.

    Interesant ca, odata cu distrugerea celui de al Doilea Templu, - care face legile zeciuielii ineficiente si inaplicabile Ierusalimului si Tarii Sfinte in general - sarbatoarea Anului Nou al Arborilor nu se pierde. Ea se pastreaza si in exil in conditii climaterice total diferite. Ea reprezinta totusi legatura cu Eret Israel si cu ritmurile naturale din aceasta tara.


    2. Obiceiuri si ceremonii legate de Tu - bi - Svat
    "Tu-bi-Svat" este o sarbatoare a naturii si nu este legata de nici un serviciu religios special in sinagoga. Calendarul o marcheaza ca o zi in care nu se posteste si nu se spune rugaciunea de penitenta Tahnun adaugata de obicei recitarii Amidei la slujbele de dimineata si de dupa amiaza din zilele lucratoare.

    Sunt insa foarte multe obiceiuri legate de aceasta sarbatoare a naturii in general si a copacilor in special.
    In Eret Israel, in timpul celui de-al Doilea Templu era obiceiul de a planta un copac la nasterea unui copil: un cedru - copac falnic si rezistent - daca era baiat si un chiparos - copac mai mic si fragil - daca era o fata. Din lemnul acestui copac era cladit la nunta baldachinul - hupa.

    In secolul al 15-lea misticii din Safed au introdus ceremonii legate de Anul Nou al Arborilor. Aceasta sarbatoare se celebra printr-o adunare la care se mananca fructe anumite, specifice tarii, se canta cantece special compuse pentru aceasta ocazie si se beau 4 pahare de vin, asemanator sederului de Pesah. Aceasta traditie s-a raspandit apoi in comunitatile sefarde din Europa si din tarile islamice. In 1753 a fost publicata o culegere de texte anume pentru aceasta sarbatoare, sub denumirea de Peri et hadar "Fructul arborelui frumos".

    Alte comunitati au introdus pe linga aceste cantece si obiceiul de a consuma fructe specifice Israelului, si alte traditii. Evreii din Grecia de exemplu, din comunitatea Saloniki obisnuiau sa se costumeze in costume simbolizand diferitele feluri de copaci, sa cante si sa recite texte care aminteau de importanta copacilor in viata oamenilor. Aceste reprezentatii erau tinute in sinagogi sau in alte locuri publice.

    In Kurdistan evreii obisnuiau sa aseze fructe in jurul unui copac simbolizind abundenta si fertilitatea pamintului. Aceasta procesiune era legata si de intonarea unor cantece si rugaciuni pentru o recolta bogata in anul care urmeaza si pentru copii.

    Indiferent de felul in care evreii sarbatoreau Anul Nou al Copacilor, de obiceiurile diferite, traditia consumarii fructelor specifice Eret Israelului este comuna tuturor. Locul de onoare printre aceste fructe il ocupa roscova care creste din abundenta in Israel. De asemenea smochinele, curmalele si stafidele.
    Printre copacii care au semnificatie deosebita in Israel este migdalul - ghiocelul de pe aceste meleaguri. El este primul copac care infloreste si anunta inceputul primaverii.

    Astazi in Israel se obisnuieste - la gradinite si in scoli - ca fiecare copil sa planteze cate un pom in aceasta zi. Pomii sunt pusi la dispozitie de catre Keren Kayemet si locurile sunt stabilite in functie de necesitatile tarii.

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •